Powered By Blogger

septembrie 28, 2013

„Divide et impera” vs ROMANIA



„Poate ca am avea suficienta putere de divinatiune pentru a cuprinde viitorul daca nu ne-ar incurca prezentul cu elementele sale” (Lucian Blaga).

Poate cele ce veti citi, daca veti citi, va vor revolta, dar este o tristetea care m-a cuprins in ultima perioada cand oamenii pe care ii stiam, i-am descoperit atat de schimbati, incababili sa-si stapaneasca furia, sentimentele, gesturile. reactiile, rautatile, plini de un vocabular violent, uitand ca altii au facut sacrificii pentru ca ei sa ajunga aici, azi. Ma tot intreb: Incotro oameni?
Nicolae Iorga spunea ca: „Natiunea ta nu e numai natiunea de unde vii, ci si aceea din care merita sa faci parte”.
Am invatat ca omul este o fiinta inteligenta dar, viata mi-a dovedit ca nu toti pot accede la aceasta inteligenta in adevaratul sens al cuvantului. Omul poate fi o fiinta usor de convins, de manipulat, ca o marioneta pe care o modelezi si o conduci cum iti este voia. Ma refer, aici, la o mare parte a omenirii, fara a aduce prejudicii personalitatii lor. Ultimile evenimente mi-au dovedit ca as avea oarece dreptate mai ales ca aceste evenimente, prin derularea lor, nu au dat alta posibilitate gandurilor, logice sau ilogice, sa se aseze intr-o ordine fireasca, asa cum ar fi trebuit sa gandeasca si sa se comporte o fiinta care ar fi putut sa detina oarece inteligenta.
As indrazni sa dau cateva explicatii legate de aceasta expresie straveche si insusita de acele fiinte care isi doreau cu disperare sa devina conducatori, puternicii lumii sau, macar, a unor natiuni care sa le aprobe meritele de unici lideri.
Deci, “Divide et impera”, expresie provenita din latina unde exista ca si proverb si atribuita lui Filip al II lea, rege al Macedoniei (382-336 I.C.), care descrie politica sa impotriva oraselor-state grecesti, a fost preluata si aplicata, cu succes, de-a lungul timpului, chiar si in zilele noastre aplicatia ei a dat roadele scontate. In scumpa noastra limba materna, romana, ea este cunoscuta ca: “divide si cucereste”, “dezbina si stapaneste”, “dezbina si impune-ti vointa” sau “dezbina si domina”.
In politica si sociologie, expresia, este o combinatie de tactici politice, militare si economice de castigare si mentinere a puterii prin divizarea unei populatii in entitati mai mici care luate separat au putere mai mica decat cel care isi impune vointa si o strategie in care grupuri de putere mica sunt impiedicate sa se uneasca si sa devina mai puternice.
Este foarte interesant ca in unele strategii se folosesc elemente ca crearea sau neimpotrivirea la formarea de grupuri inguste din populatia vizata care sa absoarba resurse si sa previna aliante care sa-l provoace pe dominator sau promovarea celor dispusi sa colaboreze cu cel ce isi impune vointa, acordand recompense substantiale, persoanelor din acelasi grup sau din grupul rival.
Se mai poate aminti ca elemente, promovarea neincrederii si neintelegerii intre membrii unui grup sau intre grupuri; impunerea propriei vointe in vederea obtinerii rezultatelor dorite; realizarea impunerii, subtil sau transparent prin incurajarea unor cheltuieli de lux, diminuand alte cheltuieli necesare.
Aceasta expresie a functionat in toate timpurile asupra celor supusi acestei tactici si asupra celor dispusi sa urmeze aceasta cale cu un rationament ingust mai ales ca era in avantaj personal. Functioneaza excelent in societati/populatii in care competitia intre familii, clase sociale, este acerba, inainte ca dominatorul sa se manifeste, fiind favorizata de o proasta comunicare sau lipsa ei, intre membrii unei populatii. Un alt element care merita amintit este atunci cand structura de putere cauta, nu produce, fisuri existente intre membrii unei colectivitati sau grupuri. Aceste strategii, au fost efectiv si eficient, folosite de administratorii imperiilor vaste, inclusiv de cei ai Imperiului roman cat si de cel britanic, pentru a castiga si mentine controlul asupra teritoriilor lor cu un numar mic de trupe.
Citandu-l pe Barbu Stefanescu Delavrancea, care spunea ca: “Natiunea nu este o intovarasire economica de productie si consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective si egoiste, ci este un mare suflet rezultand din sufletele tuturor, stransa impreuna de amintirile trecutului, de primejdia prezentului si aspiratiile viitorului.”, putem desoperi o asemanare izbitoare intre expresia “Divide et Impera” si elementele care au stat la baza unor evenimente recente.
Sa ne reamintim, cu durere, de desfasurarea recentelor evenimente in ceea ce privesc protestele pro si contra “Rosia Montana”, gandurile te duc spre un scenariu pus la punct conform acestei celebre expresii “Divide et Impera”. Poate ma insel, sau imaginatia mea a luat-o razna, dar elementele acestei expresii te duc spre un scenariu bine pus la punct (promovarea neincrederii si neintelegerii intre membrii unui grup sau intre grupuri), atat timp cat, noi oamenii, ne incadram in acel rationament ingust pe care il stapanim cu strasnicie si de care facem uz de fiecare data cand dorim sa ne spunem parerea, asa, ca sa ne aflam in mijlocul atentiei sau sa dovedim ca am meritat din plin compensatia pe care am primit-o in schimbul colaborarii. A mai trebuit sa ne fie captata atentia si cu un alt caz, pentru aplicarea cu succes a expresiei, legat de Legea cainilor comunitari (proasta comunicare sau lipsa ei intre membrii unei populatii), caz cu explicatii pline de abureli, avocati si declaratii contradictorii dupa care a urmat cazul actorului Arsinel, tot pro si contra. Ma intreb, pe buna dreptate, ce caz sau cazuri pro si contra vor mai urma pentru a ne distrage atentia, poate, de la acel ceva de care nu trebuie sa avem cunostinta. “Divide et Impera” si-a spus cuvantul in Romania. Dintr-un popor primitor si legat de “glie”, am ajuns o natiune detestata si migratoare. Dintr-un popor curajos, am ajuns o natiune lasa. Dintr-un popor care a dat lumii oameni de stiinta, inventatori, sportivi de performanta, apreciati si recunoscuti in lume, prozatori, poeti, am ajuns o natiune inculta, plina de raufacatori, hoti, criticata, lenesi. Aceste aprecieri dor si te fac sa-ti pleci capul in loc sa-l ridici. Stiu, veti spune ca nu este adevarat, ca suntem apreciati, respectati, dar aceste aprecieri si recunoasteri nu vin din partea unor natiuni, ele vin din partea a catorva oameni sau mici grupuri. Realitatea din afara este alta fata de cea prezentata. Tot ce promovam prin mass-media, TV, este in defavoarea noastra. Sunt putini cei ce incearca cu disperare sa arate si cealalta fata a noastra atata timp cat altii promoveaza tot ce este nedemn pentru o natie, cazul Elodiei care nu se mai sfarseste, cadavre de caini sfasiati de oameni, copii tinuti in asa zise case de copii dar de fapt sunt case ale mortii, ingrijiti de semeni de-ai nostri, carora nu le poti, nici macar, sa le atribui cuvantul “fiare” pentru ca si fiarele cedeaza in fata energiei emanate din suflet, paduri defrisate, batrani uitati de lume in case de chirpici, tineri care se sinucid, oameni care se auto-intituleaza stapani acolo unde vor muschii lor, oameni cu CV-uri facute la comanda si ajunsi peste noapte masteranzi, doctori in diverse specialitati, politicieni care hotarasc soarta unei natiuni, betivi dormind pe strazi, elevi luati pe sus si dusi asemeni unor infractori si exemplele pot fi numeroase. Unde am ajuns? Incotro oameni? Intre ce oameni am fost blestemati sa traim fara a purta vina ca ne-am nascut aici si acum? Nu tara sau pamantul pe care ne-am nascut poarta vina, ci noi oamenii care am uitat ca suntem fiinte inteligente, superioare vis-a-vis de acel regn numit animal. Noi am dat nastere unui nou regn pe care nu stim in ce categorie sa-l clasam. Ma rog ca bunicii mei cat si stramosii sa se scoale din morminte,sa intru eu in locul lor, lasandu-i pe ei sa renasca dreptatea, ei au stiut sa traiasca in dreptate si in decenta. Se spune “iubeste-ti aproapele”, noi ne “uram aproapele”. Se spune ”sa nu ucizi”, noi “ucidem”. Se spune “sa nu furi”, noi “furam”. Vorbim, vorbim vorbe care le exprimam fara a le intelege sensul, facandu-le auzite doar pentru ca le-am auzit la altii. Va intreb oameni buni, oare, nu va mai este dor sa puteti calatori prin tara fara sa va fie frica ca veti putea fi jefuiti, violati sau ucisi? Nu va mai este dor sa puteti trimite copilul intr-o tabara fara a va fi frica ca va fi batut sau ucis? Nu va mai este dor sa vedeti copii care au copilarie, sa vadeti elevii care sunt elevi, sa auziti dascali adevarati care, prin expunerile lor va faceau sa uitati sa respirati? Nu va este dor sa traiti o viata decenta intre oameni cu zambetul pe chip? Nu va mai este dor sa puteti merge pe strada-n siguranta si s-auziti un “va rog sa ma scuzati” sau “multumesc”? Nu va este dor sa vedeti un tanar cum trece strada un batran fara sa-i fie frica ca un sofer ii ignora izbindu-i cat colo fara viata? Nu va este dor sa cititi o presa civilizata si sa traiti intr-un oras curat? Nu va este dor de oamenii oameni si ca dreptatea sa fie dreptate si nimeni sa nu fie mai presus de lege? Nu va este dor sa puteti merge la vot din placere, nu din obligatie? Nu va este dor sa nu mai auziti ca Romania este o tara frumoasa, dar pacat ca este locuita si sa auziti ca Romania este o tara frumoasa si cu oameni atat de frumosi? Mie imi este dor, atat de dor, dar poate voi ramane cu acest dor pana voi pasi spre nefiinta si dincolo de ea, de mana cu speranta ca oamenii isi vor redescoperi, intr-un tarziu, adevarata lor valoare si identitate, identitate furata de o perioada de trista amintire, redescoperind ca: “In drapelul unei natiuni flutura sufletul colectiv al neamului.” (Tudor Musatescu).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu