Powered By Blogger

iulie 07, 2013

Sunt diferita, deci exist!



De curand am aflat ca sunt diferita, ca aparent sunt dificila.  De mult banuiam ca sunt diferita, pentru ca de prea multe ori m-am gasit inotand singura impotriva curentului. De prea multe ori am calatorit singura pe drumuri neumblate. Am crezut mereu ca trebuie sa iti urmezi calea si nu turma, ca trebuie sa crezi in ceea ce simti si gandesti si mai putin in ceea ce cred altii despre tine si despre lume in general.
Nedumerita am fost cand am aflat ca sunt dificila. Pentru mine un om dificil este unul antisocial, cu putine abilitati de a se exprima si mai ales de a comunica in orice fel ceea ce simte. Acest lucru nu ma caracterizeaza si cred eu ca este destul de evident. Nedumerita, m-am retras in coltisorul meu si am meditat. De ce? Care este cauza? Raspunsul a venit la fel de usor ca o rasuflare, sunt ‘dificila’ pentru cei care vor sa ma vada mergand cu turma, sunt dificila pentru cei ce incearca sa ma uniformizeze, pentru cei care cred in tipare si in caile batatorite de altii inainte. Multi sunt cei care urmeaza drumul forestier si nu aleg poteca spre varf.
Mi-e greu sa ma conformez, sa ma uniformizez, sa zic “DA” cand cred contrariul si sa tac atunci cand trebuie sa vorbesc. Am ajuns in momentul in care ma bucur ca sunt oaia neagra, pentru ca inseamna ca am ceva de spus, si ca acel ceva este important. Altfel ar trece neobservat. Ma bucur ca am trecut prin atatea experiente nefericite incat astazi pot sa spun “NU” atunci cand ceva aduce atingere la fiinta mea si la integritatea mea morala. Sunt fericita cu ceea ce vad in oglinda si cu ceea ce Universul a modelat din mine.
N-am sa indemn la razvratire, nu am sa va indemn sa fiti mereu altfel si dificili pentru ca asta aduce cu sine o existenta dificila. Marturisesc ca nici eu nu sunt mereu pregatita pentru obstacolele pe care le intampin. Ceilalti nu vor privi niciodata in profunzime,  vor observa doar ca esti diferit si vor incerca sa te marginalizeze. Cu timpul te intaresti, intelegi ca mergi singur pe un drum si ca intalnesti rar altii ca tine, dar macar poti zambi atunci cand te uiti in oglinda si vezi ca stai drept. Te bucuri ca nu esti un pres pe care altii isi sterg bocancii, sau un servet de bucatarie pe care unii isi usuca mainile.
Sunt diferita, deci exist! Cam asa as putea sa sintetizez ceea ce simt. Imi place sa fac diferenta in drumul meu,  sa schimb in bine tot ceea ce ating, sa las amintiri frumoase si sa adun cu mine experiente de neuitat…chiar daca unele sunt patate de lacrimi si gusturi amare.  Pana la urma si durerea este o parte din evolutie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu