Astazi 27 Mai 2013 multumesc celor care mi-au daruit o lacrima de fericire care s-a prelins duios pe chipu-mi plin de dor dupa neamul romanesc ce se unduia in cele trei culori al Drapelului Romanesc ... o zi care ramane vie in adancul sufletului acum si-n viitor...
Nu sunt poeta, dar, sunt momente in care sentimentele si simturile nu indraznesc sa le dezvalui decat pe albul imaculat al unei foi de hartie unde nimeni nu poate sa le critice...prieten tacut si plin de intelegere, pastrand comoara mea de amintiri, a sufletului bogatie adunta in timpul meu de calator pe o planeta draga si nepretuita, numita Pamant...in cinstea acestei zile de 27 mai 2013 daruiesc un dor ce l-am simtit cand eram departe de casa si parinti...
DORUL DE CASA
Mi-e dor de casa parinteasca,
de glasul dulce al mamei
si vorba aspra a tatei,
o clipa sa-I mai vad si sa-I
aud.
As vrea sa simt
pamantul roditor in palme,
sa mai privesc albastrul
cerului
din pragul casei,
sa ma mai scald
in verdele aprins al ierbii
si sa ma limpezesc
in ploaia razelor de soare,
de brazii mei cei falnici
si de mirosul lor cel
romanesc,
de aurul care rodeste pe ogoare
mi-e dor si plang din
departari.
Lasandu-mi vatra stramosasca
si dragostea parinteasca,
am plecat printre straini
si-acum traiesc din amintiri,
traiesc intr-un oras
cu palmieri si case albe,
cu chipuri reci si ochii goi
iar sufletu-mi suspina
de dor, de amintiri.
(Lorelei, Mogadishu, 1989)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu