SANSA DE A TE FI NASCUT IN ROMANIA…

Nu fac parte din elita culturii romanesti si nu sunt nici o faimoasa poeta, eseista sau critic de arta, dar imi iubesc tara numita Romania, imi iubesc semenii numiti romani, iubesc pamatul numit Romania, pamant unde Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa sa deschid, pentru prima data, ochii, ferestre ale sufletului si sa descopar cele mai minunate lucruri, creatii sufletesti ale unor oameni numiti romani…am avut sansa ca pasii sa ma poarte pe multe meleaguri dar sufletul s-a intors de fiecare data spre Romania…spre muntii Apuseni, spre manastirile din norul Romaniei, spre Palatul Mogosoia, spre Hanul lui Manuc, spre Herculane, spre Sibiu, spre Sighisoara, spre Vatra Dornei, spre Brasov, spre Sfinx, spre Babele, spre Manastirea Cetatuia Negru Voda, Sarmisegetuza, spre tot ce reprezinta IDENTITATEA romanilor.

Nu fac uz de patriotism, de o calitate indoielnica sau de o calitate ieftina…pur si simplu, iubesc pamantul pe care m-am nascut indiferent de parerile altora.

In serile senine ale celor patru anotimpuri m-am gandit, de multe ori, cum si ce ar putea trezi spiritul romanesc, identitatea romanilor dar spre dezamagirea mea vedeam pe zi ce trece ca romanii vor sa ingroapte pentru totdeauna o tara numita Romania. In timpul calatoriilor mele am simtit cum durerea punea stapanire pe sufletul meu atunci cand vizitam locurile straine mine dar o unda de dragoste se nastea in suflet pentru fiecare natiune care facea eforturi pentru conservarea valorilor care le reprezenta identitatea lor.

Atunci se nastea intrebarea de ce ei pot si noi nu?!? Ce secret detineau ei si noi nu il stiam, nu il cunosteam, nu il descoperisem inca…

Nu de multe ori auzeam comentarii de genul:

- Cum sa conservam valorile noastre atat timp cat un vestigiu cultural apartine atat Ministerului Culturii cat si al unei oarecare institutii din Romania?!?

Da,…Ministerul Culturii…de fapt Ministerul Rusinii romanesti…

De cele mai multe ori ma intreb daca acei oamenii care ne conduc sau conduc ministerele sunt romani?!?...

O mare parte a poeziilor si romanelor actuale sunt o rusine pentru Romania.
Cineva a afirmat ca Romania are o cultura “second hand”…nu dau si nici nu voi da nume dar rana si durerea singereaza si doare pentru ca sunt roman…si nu imi este rusine ca m-am nascut in Romania…si mi se face un dor nebun de Eminescu, Creanga, Calinescu, Rebreanu, Arghezi, Pastorel si Ionel Teodoreanu…imi aduc aminte cu placere si un strop de mandrie de o epigrama a lui Pastorel:

In lumea asta prefacuta,
Cacatii scriu, in loc sa puta…
Iar scriitori adevarati
Sunt dati afara de cacati…

Super adevarata…ce parere aveti?

Dar sa revin la identitatea culturala a unui popor…candva cineva spunea ca: “Nu ne vindem tara”…dar se pare ca ne-am vandut-o si ne-am vandut si pe noi…am vandut si distrus lucruri ce ne reprezenta pe noi ca natie, ca popor, si pentru ce….pentru iluzii, pentru un “look” nou….a nu se intelege ca sunt impotriva schimbarilor in bine dar se putea si se poate trai si cu vechi si cu nou…se putea promova si vechiul si noul…unde ne-am ratacit in druml vietii, noi oamenii, ce ne-a adus noul…crime, vieti distruse, copii dezorientati…durere si tristete am semanat in fragedele lor suflete, noi oamenii maturi, viitoarea generatie care nu se regaseste nicaieri, niciunde,…ce am facut din noi si din ei?!?...

Ii multumesc domnului Niculescu cat si echipei pe care o conduce pentru frumoasa initiativa a marsului pentru Identitatea romanilor inceput in Herculane, unul dintre vestigiile culturii romanesti, al identitatii romanesti…pierduta in timp…cand si unde nu se stie, dar stiu cu siguranta ca este un inceput pentru a ne redescoperi Identitatea…stiu ca in Romania exista oameni care sufera pentru distrugerile care se fac in numele unei schimbari iluzorii, false, spre intuneric…dar niciodata nu vom inceta sa credem ca:

“SPERANTA VEDE INVIZIBILUL, SIMTE INTANGIBILUL SI IMPLINESTE IMPOSIBILUL...”

Este un strigat al durerii care poate fi transformat in fericire si bucurie daca ii vom urma exemplul…

Haideti romani sa ne redescoperim, sa ne trezim din amorteala care ne-a cumprins nu se stie cand si cum…existam si vom exista de-a pururi…sa nu ne lasam amagiti de materialul care incearca sa puna stapanire pe noi…sa reinvatam sa privim in jurul nostru sa redescoperim realul frumos, sa reinvatam sa nu ne mai risipim timpul nostru, sa reinvatam ca in fata mortii toti suntem egali la fel cum toti ne nastem tot atat de egali, sa reinvatam ca niciodata clipele nu se vor mai reintoarce, fiecare clipa este unica, sa reinvatam sa traim fiecare clipa in puritatea si frumusetea ei totala, sa reinvatam ca toti suntem la fel de bogati cu o mica mare diferenta…unii sunt mai bogati sufleteste iar altii material dar cei mai bogati sunt cei care si-au strans bogatia vietii in suflet…acestia vor detine cele mai mari bogatii pentru ca vor pleca cu ele si atunci cand vor pasi pe drumul fara intoarcere…

In aceste imagini va regasiti?… Aici va regasiti IDENTITATEA?...