septembrie 29, 2008

SANSA DE A TE FI NASCUT IN ROMANIA…

Nu fac parte din elita culturii romanesti si nu sunt nici o faimoasa poeta, eseista sau critic de arta, dar imi iubesc tara numita Romania, imi iubesc semenii numiti romani, iubesc pamatul numit Romania, pamant unde Bunul Dumnezeu mi-a dat sansa sa deschid, pentru prima data, ochii, ferestre ale sufletului si sa descopar cele mai minunate lucruri, creatii sufletesti ale unor oameni numiti romani…am avut sansa ca pasii sa ma poarte pe multe meleaguri dar sufletul s-a intors de fiecare data spre Romania…spre muntii Apuseni, spre manastirile din norul Romaniei, spre Palatul Mogosoia, spre Hanul lui Manuc, spre Herculane, spre Sibiu, spre Sighisoara, spre Vatra Dornei, spre Brasov, spre Sfinx, spre Babele, spre Manastirea Cetatuia Negru Voda, Sarmisegetuza, spre tot ce reprezinta IDENTITATEA romanilor.

Nu fac uz de patriotism, de o calitate indoielnica sau de o calitate ieftina…pur si simplu, iubesc pamantul pe care m-am nascut indiferent de parerile altora.

In serile senine ale celor patru anotimpuri m-am gandit, de multe ori, cum si ce ar putea trezi spiritul romanesc, identitatea romanilor dar spre dezamagirea mea vedeam pe zi ce trece ca romanii vor sa ingroapte pentru totdeauna o tara numita Romania. In timpul calatoriilor mele am simtit cum durerea punea stapanire pe sufletul meu atunci cand vizitam locurile straine mine dar o unda de dragoste se nastea in suflet pentru fiecare natiune care facea eforturi pentru conservarea valorilor care le reprezenta identitatea lor.

Atunci se nastea intrebarea de ce ei pot si noi nu?!? Ce secret detineau ei si noi nu il stiam, nu il cunosteam, nu il descoperisem inca…

Nu de multe ori auzeam comentarii de genul:

- Cum sa conservam valorile noastre atat timp cat un vestigiu cultural apartine atat Ministerului Culturii cat si al unei oarecare institutii din Romania?!?

Da,…Ministerul Culturii…de fapt Ministerul Rusinii romanesti…

De cele mai multe ori ma intreb daca acei oamenii care ne conduc sau conduc ministerele sunt romani?!?...

O mare parte a poeziilor si romanelor actuale sunt o rusine pentru Romania.
Cineva a afirmat ca Romania are o cultura “second hand”…nu dau si nici nu voi da nume dar rana si durerea singereaza si doare pentru ca sunt roman…si nu imi este rusine ca m-am nascut in Romania…si mi se face un dor nebun de Eminescu, Creanga, Calinescu, Rebreanu, Arghezi, Pastorel si Ionel Teodoreanu…imi aduc aminte cu placere si un strop de mandrie de o epigrama a lui Pastorel:

In lumea asta prefacuta,
Cacatii scriu, in loc sa puta…
Iar scriitori adevarati
Sunt dati afara de cacati…

Super adevarata…ce parere aveti?

Dar sa revin la identitatea culturala a unui popor…candva cineva spunea ca: “Nu ne vindem tara”…dar se pare ca ne-am vandut-o si ne-am vandut si pe noi…am vandut si distrus lucruri ce ne reprezenta pe noi ca natie, ca popor, si pentru ce….pentru iluzii, pentru un “look” nou….a nu se intelege ca sunt impotriva schimbarilor in bine dar se putea si se poate trai si cu vechi si cu nou…se putea promova si vechiul si noul…unde ne-am ratacit in druml vietii, noi oamenii, ce ne-a adus noul…crime, vieti distruse, copii dezorientati…durere si tristete am semanat in fragedele lor suflete, noi oamenii maturi, viitoarea generatie care nu se regaseste nicaieri, niciunde,…ce am facut din noi si din ei?!?...

Ii multumesc domnului Niculescu cat si echipei pe care o conduce pentru frumoasa initiativa a marsului pentru Identitatea romanilor inceput in Herculane, unul dintre vestigiile culturii romanesti, al identitatii romanesti…pierduta in timp…cand si unde nu se stie, dar stiu cu siguranta ca este un inceput pentru a ne redescoperi Identitatea…stiu ca in Romania exista oameni care sufera pentru distrugerile care se fac in numele unei schimbari iluzorii, false, spre intuneric…dar niciodata nu vom inceta sa credem ca:

“SPERANTA VEDE INVIZIBILUL, SIMTE INTANGIBILUL SI IMPLINESTE IMPOSIBILUL...”

Este un strigat al durerii care poate fi transformat in fericire si bucurie daca ii vom urma exemplul…

Haideti romani sa ne redescoperim, sa ne trezim din amorteala care ne-a cumprins nu se stie cand si cum…existam si vom exista de-a pururi…sa nu ne lasam amagiti de materialul care incearca sa puna stapanire pe noi…sa reinvatam sa privim in jurul nostru sa redescoperim realul frumos, sa reinvatam sa nu ne mai risipim timpul nostru, sa reinvatam ca in fata mortii toti suntem egali la fel cum toti ne nastem tot atat de egali, sa reinvatam ca niciodata clipele nu se vor mai reintoarce, fiecare clipa este unica, sa reinvatam sa traim fiecare clipa in puritatea si frumusetea ei totala, sa reinvatam ca toti suntem la fel de bogati cu o mica mare diferenta…unii sunt mai bogati sufleteste iar altii material dar cei mai bogati sunt cei care si-au strans bogatia vietii in suflet…acestia vor detine cele mai mari bogatii pentru ca vor pleca cu ele si atunci cand vor pasi pe drumul fara intoarcere…

In aceste imagini va regasiti?… Aici va regasiti IDENTITATEA?...














septembrie 14, 2008

Se muta Apocalipsa in 2012


Ieri, la ora 9.00 (ora Bucurestiului) a fost declansata ultima faza de verificari la cel mai mare accelerator de particule din lume: Large Hadron Collider (LHC) de la Geneva.

Experimentul propriu-zis va demara pe 21 octombrie, prin ciocnirea a doua fascicule de protoni. O parte a oamenilor de stiinta spune ca experimentul va produce gauri negre care vor duce la sfarsitul lumii in anul 2012. Finalul civilizatiei terestre in acel an a fost prorocita si de culturile maya, chineza, precum si de Nostradamus, cu sute de ani inainte de experimentul LHC. De ce vorbesc toti de sfarsitul lumii in 2012?
LHC este un tub circular, lung de 27 km, ingropat la 100 de metri sub pamant, prin care a circulat ieri un flux de protoni, pentru a vedea daca instalatia functioneaza normal. Pe 21 octombrie, in acest tub vor fi ciocnite doua fascicule de protoni, unele din elementele de baza ale unui nucleu atomic. Prin ciocnire, protonii se vor desface in subparticule, adica quarci, care exista si in natura, dar nu sunt de origine materiala. Se presupune, teoretic, ca in LHC va aparea in acel moment 'Particula lui Dumnezeu', care va inchega acele subparticule si le va determina sa refaca structura protonilor, apoi a atomilor si a moleculelor. Mai pe scurt, oamenii de stiinta cauta in LHC 'Particula lui Dumnezeu', cu ajutorul careia se poate face materie din nimic, asa cum s-a intamplat la inceputul Universului.

Exista insa oameni de stiinta care spun ca in timpul acestui experiment, 'Particula lui Dumnezeu' se va transforma in corpuri cu o densitate extraordinar de mare, adica gaurile negre, care vor absorbi tot ce este in jurul lor, inclusiv lumina.

Cercetatorul Otto Rossler, de exemplu, este unul dintre specialistii care au depus o cerere de ultim moment pentru intreruperea experimentului. Potrivit acestuia, gaurile negre rezultate in urma exploziei ar putea creste in aproximativ patru ani, adica pana in 2012, si ar putea atrage Terra in ele. Initiatorii proiectului au recunoscut ca se vor forma gauri negre in timpul experimentului, dar au spus ca acestea vor fi foarte mici si vor avea durata de viata extrem de redusa. Practic vor fi inofensive. Toate pozitiile legate de LHC se bazeaza insa doar pe ipoteze teoretice, pentru ca abia in urma experimentului vor vedea ce rezulta practic.
"Accident nuclear" la Cernavoda
Nuclearelectrica va simula, pe 15 octombrie, un accident nuclear la Unitatea 2 a centralei de la Cernavoda. Scopul este un exercitiu de urgenta radiologica. Centrala nucleara de la Cernavoda are cinci reactoare, fiecare cu o putere de 700 MW. In prezent, functioneaza doar doua grupuri din cele cinci.
Si ei au facut pronosticuri sumbre
In mod inexplicabil, exista mai multe surse care au anuntat, cu sute de ani inaintea experimentului LHC, ca sfarsitul lumii va veni in anul 2012.
Nostradamus

Nascut la 14 decembrie 1503 si decedat in 1566, Nostradamus a fost considerat un profet, iar scrierile sale au fost considerate mereu drept ghid al viitorului. Pornind de la unele texte gasite recent, interpretii lui Nostra-damus spun ca evenimentele viitoare, de pana in anul 2012, vor reprezenta o 'Vreme a nenorocirilor'. In anul 2012, 'reinnoindu-se ciclul secolelor, va ploua cu sange, foamete si razboi, iar pe cer se va vedea un foc mare'.
Chinezii

Cea mai veche scriere chinezeasca, 'I Ching' sau 'Cartea Schimbarilor', folosita in mod normal pe post de oracol, ascunde si ea o ciudatenie. La inceputul anilor ′70, controversatul cercetator american Terence McKenna a analizat numerologic structura cartii si a conceput o harta a timpului, care cuprinde cei 4.000 de ani de istorie inregistrata si care se incheie pe 21 decembrie 2012.
Mayasii
Mayasii au cartografiat ciclurile planetelor Marte si Venus, ale Lunii si Soarelui, cu o precizie egalata abia in epoca moderna. Conform calendarului lor, Ciclul actual, inceput in 3114 i.Hr., anul mitic al creatiei la mayasi, este prognozat sa se incheie 5.126 de ani mai tarziu, pe 21 decembrie 2012.Data Apocalipsei.
Articol preluat de pe http://stiri.rol.ro/content/view/147102/2/

2012 - profetia este reala sau falsa?

Dupa cartea Istoria Secreta a Omenirii - vol II, aparuta in mai 2006, de Eugen Delcea. Sursa: Newsletterul editurii ForYou.

Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.

O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.

Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens. Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.

- Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde ape o suprafata de 6000 kmp.
- Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
- Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace.
- Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
- Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
- Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
- Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.

Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.

Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.

Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.

Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. “Animal cu (oaresce) ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.

Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.

In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.

Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre “baiatii buni si baietii rai” - dupa gandirea simplista americana.

Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui… atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.

Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei. Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul… periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru “Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval.

O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, “pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua”. Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.

2012 pe Terra

Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog! Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X).

Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor iar ca rezultat… nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.

Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).

Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba “bataia inimii”. Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, “rezonanta Schumann” a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi. Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.

Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel “Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii

Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.

Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:

- intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
- vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
- banii vor disparea ca necesitate;
- vom intra in Dimensiunea a 5-a;
- ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.

In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna - este semnul ca organismul se purifica):

- migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
- simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
- slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
- modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.

In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita “inaltare”, “ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.

“Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.

Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:

- intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
- folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
- toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
- se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
- corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa.

Articol preluat din Newsletter DaMaiDeparte.ro - 28.02.2008


aprilie 07, 2008

LETTER OF LOVE




Somebody knows about my love? Nobody knows…only I…he is somewhere in the world…Maybe his name is Kelly Brawn or not...maybe he live in Liverpool or Virginia or not...maybe he love me or not...I don’t know where is he...I don’t know who is he but I can feel him…I can touch him...
LOVE IS THE GIFT NOT A OBLIGATION!
"Love is patient. Love is kind. It does not envy, it does not boast. It is not proud. It is not rude, it is not self-seeking. It is not easily angered; it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. It always protects always trusts, always hopes, always and preservers. Love never fails!"
On a darkest night looking to the Stars.... I asked to the Highs: What love is? Where love is? ...A sweet voice I heard coming from the Sky: "Just look for it, you will find it..." To the Stars I claimed: "Thousand times I’ve tried...: Love there is not, illusion is just" ....Then a radiant light from the Heights flashed down it brighter me up...Love has been seeing by me: Love is an inner Force emanated from hearts: it’s a noble Virtue given to us by God... I kneeled down, of joy I have cried: and I thanked God for this Wonder Love!...You’re far away, but, I can feel YOU ...I’m forever yours.... Since I met you, I’ve fallen in love with you at least a hundred times for a hundred different reasons....Sometimes I fall in love with you just thinking about you, remembering all the memories we’ve made...falling in love for the first time, staying in love during the rough times, finding more to love about each other every day. ...And whenever I think about the wonderful things that lie ahead of us, I fall totally and completely in love with you all over again....
You ask me if I love you, and I ask myself how to begin to share with you the feelings in my heart....You inspire in me a love so deep words cannot describe it,
so powerful that it overwhelms my every thought. ....You ask me if I love you,
and I wish there were a way you could just see into my soul and find the depth of passion, tenderness, and love that holds you closer to my heart than anyone or anything else.....You ask me if I love you, and I look into the magic of your eyes and promise, "Yes I love you...I always will". ...What my heart tells me is that there is no one else on earth who can make me feel the way you do...from the first day that we met you made me forget all my fears...what my heart tells me is that I can never love anyone as much as I love and care for you and how my feelings grow stronger each day.... I can’t imagine not being able to hold you I want to share my life with you for the rest of forever ...you make me the person I have always hoped to be.... what my heart tells me is that God has provided me with your loving heart and I will do everything within my power to provide the best for you each and every day..... every time I see you walk into a room...my heart never fails to beat faster and stronger this is how I know you are the one for me for the rest of the time The God gives me....I give you my heart and for you I will do...
When I close my eyes...I can see your face... my heart calls out, wanting you with me in this special place…I can feel your arms holding me tight...I long to snuggle close and feel all my fears take flight…I can see your smile…reminding me to be patient for just a little while…I can feel your gentle touch…shivers run over my skin, I miss you so much…I can see the love in your eyes for me…shining brightly where all who care to look can see…I can feel your presence surrounding me...holding me...loving me…and I know deep in my heart our love was meant to be…I love you...
I love your eyes…..every time I look into them, I am lost…I fall deeper and deeper into the spell they cast upon me…I can’t help but look…I love you smile…every time you smile at me, I feel the warmth of the sun shinning down on me…it warms me more than cuddling in front of a brand new fire…I can’t help but smile back….I love your kisses. Every time your lips touch mine, I feel an endless stream of passion…it sends me on a journey, a journey in which I do no mind taking….I can’t help but kiss you….I love your touch….every time your skin touches mine, I feel the most enlivening feeling I have ever felt….it is the feeling of a pounding heart and a shivering soul….I can’t help but touch you….I love everything about you....... I don’t think you realize how I love you so….you ask me and by now I’d think you’d know….don’t you understand, what you mean to me?...every minute I think of you and wonder if you’re thinking of me….
My love for you grows stronger every time… I think of you…my life for you opens
every time I see you…my passion for your soul grows deeper everyday….my caring for your heart never fades away…
Now God I know you’ll help us our love is in your hands …make me the best woman for him as I’ll make him be the best man!....


I LOVE YOU FOREVER….ALWAYS!

*

..."A 'smile', he would say, can bring you every happiness and joy!' I've always loved this little story because it's true - a smile is one of the most wonderful things in life. I think that there's something lovely about the idea of everybody in a room smiling at you in happiness. And then somebody (in this case it's you) says: 'I want to give the Bride and Groom the greatest gift of all - I want you to have all these happy smiles'."...



martie 25, 2008

Misterioasa Delta



Misterioasa Delta te cuprinde …te-mpresoara…
te indeamna in adancuri sa patrunzi
o lume de farmec plina
si linistea cea vie ce cu privirea o cuprinzi
o fauna florala ce valseaza cu tine si prin tine.
Timpul il uiti in adancul tau
si nu mai poate stapan sa-ti fie
atingi cu sufletul prin mana-ntinsa
fiinta trecutului in viitor.
Miracole ce le-ai visat
in suflet au intrat spre etern
o lume blanda in vesnic.
Te-ntinzi pe patul ce valseaza si mana o intinzi
sublimul sunet din adanc sa il atingi
sa te-mpresori cu el
si sa valsezi in timp
s-aduci frumosul pomilor ce plang de mii de ani lumina
lasandu-si lacrimile roua
in adancul Deltei sa coboare
si cu bagheta timpului sa reinvie
lumea din adanc, din somnul vesnic.
Plutesti cu sufletul peste tacerea ei
si privirea-ti cuprinde inaltul si adancul
frumosul vrand sa il asterni in fata lumii
ce dainuie-nelinisti si intrebari…
S-asculti ai vrea din adancuri
nevinovatul raset al copilariei
plutind ca un ecou in tine
ce tainic vrea sa reinvie…
ai vrea frumosul din adancuri
sa-l resadesti in lumea de afara
dar o-ntrebare muta iti sta incremenita
pe buzele ce soapte-ngana
catre curcubelul ce-ntarzie sa se arate…
mai este lumea capabila sa inteleaga
adancul de sub ea …din ea?
Calatoresti cu sufletul spre cele trei brate
ce te cuprind in visul legendar de aduceri aminte
purtandu-ti visul timpului spre viitor
ca o lumina tainica se-aprinde din adanc
spre inaltul lumii
imortalizand pe cer imensul curcubeu
al gandului spre viitor
al lumii,
al adancului,
al tacerii din noi…
Lorelei, New York, 23 martie 2008

martie 16, 2008

ASCULTA-MA SI IARTA!



Pe chipul tău o lume-ntreagă mi s-arată,

in ochii tăi o lume-ntreagă mă -nconjoară,

obrazul tău un camp de floare-n rouă,

vino adiere de-mi dă sărutul tău.

mă cheamă glasul tău,

floare-n rouă tălpile mi le sarută.

Acolo sus la izvorul cristalin,

picaturi de limpede adevar

din căusul plamelor să-l sorb incet, incet.

Oh ! parinte al spiritului meu,

glasul tau l-am auzit in timp,

in fata ta ma plec,

mana ta s-atinga al meu suflet

si gandul meu la tine sa ajunga.

ia-ma-n gandul tau si arata-mi

stele luminandu-mi chipul,

arata-mi lumea ce-a dainuit intr-un adevar.

lasa-mi gandul sa vada, sa invete,

iubirea pentru iubire ce-o raspandesti in tot.

Suflarea ta ma-nvaluie incet, incet,

miresme necunoscute patrund adanc in suflet.

sunt aici, langa tine,

invata-ma din tot ce stii.

lasa-mi trupul sa se zdrobeasca-n stanci

dar sufletul mi-l lasa liber,

s-aduca pe pamant simbolul iubirii.

Oh parinte !

cat de aproape sunt de tine,

s-ascult, sa iert, invata-ma.

sufletul meu te vede

dar ochii mei sunt orbi.

cata blandete simt pe chipul tau

si paru-ti lung si-albit de vremi….

(Lorelei, New York, 17 decembrie 2005)


ACOLO-N MUNŢI…






N-am voit să mai privesc în urma mea,
am plecat, aşa, deodată, acolo-n munţi
la stâna cea de veacuri, cu bârne seculare,
acolo, am dorit s-ascult tăcerea sufletului meu.

Sta scrisă, acolo, de mii de ani lumină,
cu slova credinţei în străbuni,
acolo, mă deschid, mă cert, mă judec,
că numai ei, străbunii mei, ştiu gândul drept.

Acolo, răspunsul tainic îl dezleg
e el, părinte al sufletului meu,
când în tăcere, îl văd din munte coborând,
capul îl plec în faţa lui, aşa se şi cuvine.

E mândru ca un astru, venit din lumi apuse,
lumina privirii lui pătrunde-n suflet,
nu pot să mă ascund sau strâmb eu să gândesc,
el, numai el, mă ştie, aşa cum sunt, am fost şi voi mai fi.

Ieri m-a chemat în ceas târziu, în noapte,
si m-a rugat la stele, să privesc,
să văd, să înţeleg, cum strălucesc de veacuri
in fiecare noapte, acolo, la locul lor.

Mi-a arătat cu gândul, falnici brazi,
chiar dacă cad, ei se ridică iar,
si tainic ei se nasc în tăcerea absolută,
nimic şi nimeni nu-i poate doborî.

La ceasul când soarele s-arată,
m-a luat de mână şi-n faţa lui eu m-am rugat.
priveşte, suflet zbuciumat, soarele a răsărit,
e acolo, unde-l ştii, e neschimbat.

Cu blândeţe, m-a rugat, să merg,
la stânca din care izvorăşte adevărul,
din căuşul palmelor lui, m-a îndemnat să beau,
si adevărul l-am aflat, în ochii lui.

Întinsă pe muşchiul veşnic verde,
am aflat, pe chipul străbunului meu tată,
adevărul existenţei sufletului meu,
acolo, unde eu am revenit de fiecare dată.

Risipită în tot şi toate, am revenit,
din brazi, din vânt, din aer, din izvoare,
din întrebări fără răspuns,
din timp trecut, prezent şi viitor.

Acum, eu m-am întors printre ei, semenii mei,
voi continua, cu sufletul deschis, eu să privesc
cu sufletu-mpăcat că adevărul l-am aflat,

acolo, între munţi,
in ceasul cel de taină,
eu l-am simţit, l-am cunoscut

(Lorelei, Bucuresti, aprilie 2001)

UN VIS …




„Dacă aş fi o pasăre…
Aş veni la tine…”

If I were a bird I’d come to you


… Această dorinţă a devenit ca o obsesie pentru mine. Ce mai putem face?… Mă îndrăgostisem de o voce, doar de o voce… Oare voi putea să scap de obsesia acestei voci? Doream să-i văd o clipă chipul care refuza cu încăpăţânare să se arate. Dorinţa era atât de mare încât mereu închideam ochii şi căutam să mi-l imaginez. Visam cu plăcere clipa când ne vom întâlni.

Trecuse mai bine de un an şi ceva în care această dorinţă ardea ca o flacără vie, arzându-mi întregul trup. Nu doream decât să-mi dăruiască o clipă din viaţa lui. Îl doream nespus de mult cu toată convingerea că este un chip urât dar vocea lui îmi spunea că are o frumuseţe în adâncul sufletului şi că puţini sunt cei ce reuşesc să ajungă să o vadă, să o cunoască.

În visul meu m-am întâlnit cu el în cele mai sălbatice locuri. Era ca şi cum totul se petrecea aievea, pentru ca în adâncul fiinţei mele persista vocea lui obsedantă, căldura ce o emana atunci când vorbea, râsul lui îmi răscolea mintea şi trupul în chip diabolic, gingăşia cu care îmi pronunţă numele, toate acestea sporeau dorinţa mea să-i văd chipul. Cel mai mult persistau imaginile întâlnirii noastre în mijlocul sălbatic al unei plaje, unde eu mă retrăgeam de multe ori. În singurătatea gândurilor mele, în mijlocul micului meu univers, ferită de răutăţile oamenilor şi de poftele lor deşănţate, eram fericită.

În locul acesta sălbatic în care îmi regeneram trupul şi-mi îmbătam nările şi fiinţa cu puritatea lui, îl vedeam cum înaintează, domol şi parcă cu frică, adus de unda magnetică a dorinţei mele de a-l simţi lângă mine. Se aşeza, cuminte, în teritoriul universului meu şi mă privea cu nesaţ, cu duioşie, cu multă curiozitate şi parcă întrebându-se ce căuta acolo… Stăteam nemişcaţi, parcă frica pusese stăpânire pe noi ca un singur gest ar fi putut destrăma vraja întâlnirii noastre înainte de a ne cunoaşte, de a ne simţi, de a ne atinge, de a ne vorbi. Îi intuiam zbaterile interioare şi-i citeam gândurile şi dorinţele identice cu ale mele. Într-un târziu întindea mâinile şi-mi cuprindea capul în ele, întorcându-mi faţa spre imenşii lui ochi stăpâniţi de dorinţa arzătoare de a-mi citi gândurile…

– Eşti mai frumoasă decât mi-am imaginat, dar frumuseţea ta o ai în verdele privirii, o ţii ascunsă în adâncul tău, dar eu o văd şi simt cum mă cuprinde şi mă stăpâneşte. Verdele privirii tale se aseamănă cu cel al şarpelui când vrea să-şi stăpânească victima ce şi-a ales-o.

– Greşeşti… Tu vezi în dorinţa mea de aţi vedea chipul că ai fi o victimă?

-…

– Şi tăcerea este un răspuns, dragul meu prieten!

– Uită-te atent în ochii mei şi eu îţi voi citi gândurile! E prea sublimă această clipă când încercam să ne cunoaştem cu adevărat. Eu nu pot aparţine nimănui şi recunosc că nici tu nu trebuie să fii decât al tău însuţi… egali şi liberi amândoi… Ştii bine că oamenii trebuie să se iubească fără prejudecăţi şi constrângeri… eu te iubesc numai când eşti numai al meu, dar pe urmă sunt numai a mea… dar tu… tu cauţi totuşi în dragoste un stăpân… un stăpân legat de ceea ce stăpâneşti… Atunci am văzut în adâncul ochilor lui toate imaginile care le vedea în adâncul meu şi am înţeles că şi el a dorit să mă vadă, să mă simtă lângă el şi cu el. Am revăzut locurile unde visasem că-l voi vedea, i-am văzut soţia şi cei doi copii, i-am citit nedumerirea şi întrebările… cum?… când?… şi unde s-a destrămat dragostea lui pentru soţie, frământările şi viaţa lui agitată, pe care nu o înţelegea, căutările şi nemulţumirile prin care trecuse. Acum dragostea lui şi-o revărsa numai asupra copiilor căutând prin asta să-şi găsească împlinirea pe care o pierduse.


Într-un târziu, ne-am întins pe nisipul cald şi ne-am îmbrăţişat, însetaţi de dragostea ce dogorea în noi. Atingerea trupurilor noastre a făcut să vibreze dorinţele noastre pline de aşteptări. Eram o singură fiinţă, un singur trup, o flacără vie sub cerul care ne învăluia în pânza lui infinită. Pierduţi în marele Univers şi gustând din cupa plină cu nectarul dragostei, ne regăseam şi trăiam din voluptatea supremei clipe pe care puţini o cunosc cu adevărat. Dar totul se oprea aici şi o durere îmi străbătea trupul şi mintea de căutări şi de dorinţa de a vedea chipul dragostei pentru o voce…

Vocea… acea voce… răsuna în mine cu o cruzime răutăcioasă, parcă vrând să întineze puritatea dragostei ce o purtam în mine şi cu mine de-atâta timp…

Lorelei, Bangkok, 28 mai 1997

LOCUL UNDE ISTORIA SE INTALNESTE CU INGERII - MANASTIREA CETATUIA NEGRU VODA





Mesaj dintr-o lume demult apusa…


… am fost în acea lume diferită de a noastră, o lume de mult uitata, a celor ce au fost şi-au dispărut dar prezenţa Lor este încă vie prin tot ce a rămas din Timpul Lor şi mai ales prin Credinţa Lor, acea Credinţă care trebuia înţeleasă şi simţită de urmaşii Lor, de generaţiile care au urmat…

Am urcat muntele fără să simt nici o urmă de oboseală, parcă grăbită să ajung acolo unde simţeam că sunt aşteptată, acolo de unde am fost chemată, erau mulţi oameni dar Eu nu i-am văzut, eram singură şi trebuia să ajung în interiorul muntelui, acolo unde sufletele celor care au apus au săpat ajutaţi de Credinţă şi braţe să dureze un Lăcaş Sfânt unde să se poată ruga în linişte, în singurătate, numai cu ei, numai cu sufletele lor… acolo l-am aflat pe Călugărul Daniel… acolo am descoperit chilia Moşului… acolo în acel loc am pătruns şi am stat cu ochii deschişi pentru a-i putea descoperi şi simţi, clipe ale Timpului Lui, în stânca unde nu poţi înţelege şi vedea decât dacă ai Credinţă şi Sufletul curat… acolo am descoperit şi înţeles semnificaţia pietrelor aşezate anume pe munte… acolo am fost EU şi numai EU în toate Timpurile Mele… dar până acolo am trecut printre bolţile pomilor încărcaţi de floare albă… m-am scăldat în cele patru vânturi… am luat cu mine verdele crud al naturii în priviri… am ieşit din stânca unde m-am născut a doua oară şi-am coborât pe cărarea muntelui străjuită de cei ce-au fost şi le-am auzit strigătul de luptă şi-am simţit pulberea cum se ridică sub bătaia copitelor aprigilor cai… acolo am auzit larma făcută de scuturi… de săbii… de armuri… acolo am auzit gemetele Lor… acolo m-am contopit cu Ei şi am simţit durerea, fericirea şi am înţeles că exist… acolo unde se află CETĂŢUIA NEGRU VODĂ…

Mai târziu mi-am îndreptat paşii spre NĂMĂIEŞTI unde civilizaţia şi-a pus amprenta reducând astfel din unicitatea acelui Lăcaş în care cei ce-au fost reuşiseră să înfăptuiască Locul Sfânt unde cei mulţi se adunau întru’ Credinţă pentru a mulţumi Celui Drept pentru lucruri înfăptuite… sunt răvăşită… sunt răscolită… o mare parte din mine a rămas acolo… în munţi… în stâncă… în ruga celor ce mai au Credinţa lăsată cu Sfinţenie spre nemurire… am luat cu mine Credinţa stâncii pe care am mângâiat-o în neştire… am simţit-o cum m-a pătruns prin vârful degetelor ce le-am purtat cu duioşie, cu sufletul, cu gândul, cu inima, cu existenţa mea… cu toată fiinţa mea… am îmbrăţişat cu gândul Stânca şi Credinţa… şi mi-am contopit trupul cu Sfânta Stâncă simţind-o adânc… înalt şi mi-am lăsat sufletul purtat în ascultarea şoaptelor ce izvorau din munte… DA, AM FOST DIN NOU VALAHĂ ÎN TIMP ŞI SPAŢIU… şi numai EU şi STÂNCA ne-am şoptit un LEGĂMÂNT… şi m-am renăscut din Stâncă… din vuietul Strigătului de Luptă al Celor ce au fost Strămoşii Mei…Dacii…Da sunt o Daca…sunt o Valaha..

Lorelei, satul Cetateni, septembrie 2003

STEAUA



Motto:

“Poezia nu se citeste in sine, ci pentru temeiul pe care-l reprezinta, pentru un anumit mod de-a gandi lumea, de a surprinde adevarurile acelea pe care nici gandul, oricat de treaz ar fi, nu le poate tine in lumina sa prea mult, decat cu pretul unei foarte mari energii spirituale…poezia este samburele de foc al lumii, cuvantul primordial, care o face sa traiasca si sa aiba un sens pentru noi.” (Aurel-Dragos Munteanu, Valoarea poeziei)



Fulger ce drumul mi-l arati
si pasii mi-i indrumi in vis,
inima si ochii mei privesc
in zari indepartate
si pe culmi inalte.
Acolo unde steaua
o pot privi de-aproape,
lumina ei si mangaierea
culege roua lacrimilor mele
ce se revarsa-n rauri
printre falnici brazi si verde muschi
din inalt si pana-n vale
sa duca dorul meu adanc
spre cel ce va sa vina
din rasarit si-apus
ca un mandru si falnic mire
purtand in brate
un camp de flori...

Lorelei, 21 decembrie 2007, New York

martie 08, 2008

ZIUA FEMEII - LA MULTI ANI!....IUBESTE-TE PENTRU CA ESTI UNICA!...



Blamata de multi dupa decembrie 1989, pentru ca facea parte din "zestrea" pe care fosta putere comunista o lasa in urma, ziua de 8 Martie continua, cu toate acestea, sa fie sarbatorita in fiecare colt de tara ? Care sunt originile acestei sarbatori? De cand se sarbatoreste in Romania? A existat o zi traditionala romaneasca a femeilor? La toate aceste intrebari ne-a oferit raspunsuri de specialitate muzeograful Victor Munteanu de la Muzeul de Etnografie din cadrul Palatului Culturii din Iasi.

Sarbatorita cu entuziasm in "epoca de aur", dispretuita si chiar blamata de multi dupa revolutia din 1989, ziua de 8 Martie a continuat insa sa fie privita ca o zi de omagiere a femeii. Multe voci sustin ca 8 Martie face parte dintr-o pleiada de sarbatori comuniste, fiind lasata mostenire de vechiul regim. Specialistii sustin insa ca aceasta zi, in care se aduce omagiu femeii, mamei, este mai mult de sorginte socialista. Totodata, acestia spun ca, la fel ca orice sarbatoare, 8 Martie sufera de lipsa de explicatie, dar ca nu trebuie privita cu suspiciune, chiar daca nu este o sarbatoare traditionala romaneasca.

Necesitatea unei zile dedicate femeii a aparut inca de la inceputul secolului, dar impunerea sa pe plan international s-a realizat in anul 1977, printr-o rezolutie a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU). "8 Martie nu este o sarbatoare comunista, ci cel mult una socialista. A fost impusa de catre Natiunile Unite, deci nu are nimic de-a face strict cu comunismul. Originile ei sunt identice cu ale unui curs de apa, cu mai multe izvoare. Cred ca prima data s-a vorbit despre o zi nationala a femeii in anul 1909, la o intrunire a Partidului Socialist din Statele Unite, cand mai bine de o suta de femei invitate la respectiva intrunire au hotarat sa sarbatoreasca o zi nationala a femeii in ultima duminica a lunii februarie. Aceasta in contextul in care femeile luptau pentru drepturi egale cu barbatii, pentru dreptul de vot, o mare problema pe care socialistii au adus-o in discutie", ne-a explicat muzeograful Victor Munteanu.

Necesitatea unei zile dedicate femeii, care sa fie sarbatorita la nivel international, a aparut in anul 1910, la Copenhaga, in cadrul Internationalei Socialiste, fara insa a se stabili o data exacta. Ulterior, in anul 1911, femeile din Germania au stabilit ziua de 19 martie ca Zi internationala a femeii, zi care va sta in cele din urma la originea zilei de 8 Martie. "Ziua propusa avea rolul de a marca data de 19 martie 1848, cand regele Prusiei facuse prima promisiune in privinta dreptului de vot al femeilor. A fost primul semnal ca femeile vor avea drept de vot. La aceasta zi au aderat apoi si femeile din Elvetia, din Austria si din Danemarca", a mai precizat muzeograful.

Istoricul zilei femeii include si anii de dupa primul razboi mondial. In anul 1917, femeile ruse au semnat actul de nastere al actualei zile dedicate femeii, respectiv ziua de 8 Martie. Este si motivul pentru care, de cele mai multe ori, s-a produs asocierea zilei de 8 Martie cu comunismul.

"De fapt femeile ruse, care pierdusera foarte multi barbati pe front, au organizat un miting in care au militat pentru pace si pentru paine. Era sfarsitul iernii, fusesera trei ani de razboi, foamete. Acest miting s-a intamplat in ultima duminica a lunii februarie, dar in Calendarul Iulian. Cand s-a facut mutatia spre Calendarul Gregorian ziua aceasta a fost chiar 8 martie si a fost consfintita de Adunarea Natiunilor Unite, printr-o rezolutie, in anul 1977. Este o sarbatoare internationala a femeilor si a pacii si se sarbatoreste in toata lumea", a explicat Victor Munteanu.

Conform documentelor, in Romania 8 Martie se sarbatoreste din aceeasi perioada si a fost impusa in contextul vremii de regimul Ceausescu. Specialistii spun ca sarbatoarea a prins foarte mult, pentru ca nimeni nu avea nimic impotriva celebrarii unei zile a femeii. In prezent, ziua femeii este celebrata in majoritatea tarilor din Europa si in SUA, in functie de ceea ce fiecare popor intelege prin aceasta sarbatoare. In Anglia, spre exemplu, ziua este marcata de marsuri, intruniri, prin care este rememorata lupta femeilor pentru obtinerea de drepturi civile si politice.

Peste obiceiul impamantenit de a dedica ziua de 8 Martie femeii s-a suprapus si o tenta educativa, de sarbatorire a mamelor. "Adultii sarbatoresc femeia. Copiii nu pot sarbatori femeia, pentru ca are alte conotatii, ei trebuie sa sarbatoreasca femeia-mama".?

Babele, zilele fetelor si femeilor

In credinta populara romaneasca zilele cuprinse intre 1-9 martie sunt cunoscute sub denumirea de "babe" si au radacini in legenda Babei Dochia. Foarte important este insa faptul ca si aceste zile erau prin excelenta sarbatorite sau "tinute" numai de femei si fete. Babele, dupa cum bine se stie, isi regasesc originea in legenda Babei Dochia, o baba harca si o soacra rea, care, vrand sa o asupreasca pe nora sa, a trimis-o sa-i aduca fragi din padure la 1 martie. Fata a plecat plangand, dar, spune legenda, ajutata de Dumnezeu, a gasit fragi, i-a adus babei cofa plina, iar aceasta, crezand ca a venit primavara, a plecat cu oile la munte. A imbracat 9 cojoace, pe care din cauza caldurii le-a lepadat treptat si pana la urma a inghetat, transformandu-se intr-o stana de piatra. "Zeitatea este precrestina, numele insa este crestin. Este o confuzie facuta voit cu numele de Evdochia, care nu are nici o legatura cu personajul mitic al Babei Dochia. In civilizatia romaneasca exista acea perioada de trecere, de transformare a timpului si marile sarbatori aici isi gasesc locul, in perioadele de renovare a timpului, in care se pot face vraji de ursita, previziuni meteorologice si se pot face previziuni despre imaginea respectivei femei pentru anul care va veni. Fiecare fata sau femeie isi alege o baba in acest interval 1-9 martie si dupa cum ii incepe ziua asa ii va fi anul. Nu inseamna neaparat ca daca ziua e ploioasa sau innorata va fi neaparat un an rau, dimpotriva, e semn de fertilitate, de fecunditate. Daca ziua e insorita, asta inseamna ca asa va fi ea vazuta in anul care urmeaza de ceilalti membri ai comunitatii", ne-a mai spus Victor Munteanu.

Spolocania, sarbatoarea traditionala a femeii in Moldova

Daca 8 Martie nu poate fi considerata o sarbatoare traditionala a romancelor, traditia ne arata ca inainte de 1900 si mult dupa aceea, in zona Moldovei a existat o zi de sarbatoare numai si numai pentru femei. Aceasta zi era Spolocania, in traditia populara prima zi a Postului Mare. In aceasta zi femeile se adunau la carciuma din sat si beau rachiu pentru a se curata de gustul mancarurilor "de dulce". Denumirea zilei vine, cel mai probabil, din cuvantul ucrainean polokanie care inseamna "a curata".

In aceasta zi femeile spalau si blidele in care se mancase de frupt de-a lungul anului, acestea erau apoi urcate in pod si erau coborate dupa Pasti. "In partea Moldovei se sarbatorea Spolocania, inca tinuta in anumite zone. In aceasta zi numai femeile mergeau la carciuma, mancau si de frupt si traditia spune ca luau guri zdravene de rachiu ca sa nu ramana gustul mancarii de frupt. Era un episod ludic. Chipurile, ca sa nu-si dea seama barbatii ca merg la carciuma, isi luau de acasa si furca cu cate un caier de canepa, pentru ca era o sarbatoare care se tinea si pentru canepa. In acest fel, peste an canepa nu era atacata. Se chiuia dupa fiecare paharel de rachiu, crezandu-se astfel despre canepa ca va fi subtire. Se aruncau, de asemenea, ultimele picaturi din pahar in tavan, ca sa creasca inalta", a povestit muzeograful.
Din seria sarbatorilor celebrate de femei mai fac parte si Iordanitul, intalnit in sudul tarii (imediat dupa Boboteaza), Foca, zi in care numai femeile nu lucrau in vremile de demult (astazi nu lucreaza nici barbatii) si Rusaliile. Nu a existat insa o sarbatoare a femeilor care sa fie celebrata unitar in intreaga tara.
(de Otilia BALINISTEANU)

februarie 29, 2008

1 MARTIE



Mărţişorul (1 martie) - sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie persoanele de sex feminin primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare. Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Tradiţia sărbătorii are o vechime de mii de ani, primele dovezi arheologice datând din vremea Geţilor. Originile obiceiului se găsesc şi în sărbătorile romane în cinstea zeului Marte zeu al fertilităţii şi al vegetaţiei sau în echivalentul acestora din Tracia, sărbătorile în cinstea zeului Marsyas Silen. Femeile dace purtau monezi sau pietricele asociate cu fire de lână roşii si albe pentru a avea noroc şi un an productiv.
Obiceiuri asemănătoare se pot întâlni în zona Balcanilor, în Bulgaria, Macedonia, Albania.
Traditia martisorului este pastrata si respectata, dar nu din obligatie fata de neamul romanesc (caci acest respect fata de stramosii nostrii nu este intotdeuna premergator acestei zile frumoase din viata romaniilor) ci din placerea de a oferi.
O fata se bucura de micutul medalion cu codita alba si rosie pe care il primeste, iar baiatul care i l-a oferit simte bucuria ei si se bucura la randul sau.
Este poate si incepututl unei noi iubiri...unui nou sentiment..unei noi vieti!
Iar amintirea este superba si poate fi pastrata chiar si dupa zeci de ani. Sub forma micutului dar primit.
Iar fatpul ca este o sarbatoare pur romaneasca ma face sa ma simt mandra de originea mea ...este darul natiunii noastre ..pentru noi.... nu-mi doresc sa ne preia si alte popoare traditia...sa ajunga asa ...cum este pentru unii Valentine's day?
În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital si în noi înmugureşte iar şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de viaţă, de continuitate. si sa le admir de puterea lor de care nu sunt niciodată conştiente.

februarie 24, 2008

Poveste de iubire

Daca iubirea ta exista… atunci te rog sa ai rabdare…


Am comis o crima frumoasa, iubite… am indraznit sa sfidez ratiunea si sa ma las prada unei feerii numita IUBIRE. Si te iubesc asa cum o pasare iubeste zborul si libertatea… asa cum albina iubeste floarea… tu esti infinitul meu magic. Esti credinta mea si in fiecare noapte ma cobor in sanctuarul viselor, unde-ti cladesc lacas de marmura, impodobit cu petale de trandafiri pe care valseaza picaturi de roua, izvorate din doi ochi verzi. In bratele tale am descoperit o lume noua… am gasit o alta definitie a fericirii… am invatat sa respir un alt aer… sa zambesc sub un alt cer…

As fi dorit sa-ti pot spune… BUNA DIMINEATA SOARE!… dar simteam un gol imens in mine… si m-am gandit ca chiar daca atunci cand deschizi ochii si intunericul norilor domina cerul chiar si atunci cand e inca un ger cumplit afara, chiar si atunci cand nu stii ce iti mai poate aduce inca o zi dar te bucuri si sufletul este linistit langa cel mai scump om din lume… o blanda fericire iti poate inunda sufletul si viata alaturi de un omul care iti aduce atatea bucurii inimii care stie sa te inteleaga prin intelepciunea inimii si a unui mare, mare suflet…

Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singuratate… acea singuratate de care nu doream sa ma despart si de clipele cand nu aveam cui sa ma impart atunci cand timpul ma inconjura doar cu tacere si ramaneam trista mereu pe strada si acasa vazand perechi si ca un trandafir ma uscam de dorul inimii… au fost ani in care mi s-a parut ca refuz cu incapatanare ca cineva sa paseasca in viata mea… ca omul visului care sa ma inteleaga, sa ma iubeasca asa cum sunt eu copilaroasa cu lumea, cu lacrimi si cu bunatatea inimii care a stiut sa imparta chiar daca nu a avut… stiam ca dragostea vine singura fara a o cere, ca dragostea iti ofera cele mai frumoase clipe, ca trebuie sa lupti pentru ea si s-o cuceresti dar cel mai important s-o cauti… Au fost momente cand sufletul meu a dorit sa simta un alt suflet alaturi si care sa primeasca tot de la mine… cu care sa impart si greul si bucuriile… cu rabdare si intelegere si cu credinta ca Dumnezeu iti da tot ce-i ceri si tot ce meriti… dar s-a intamplat sa apari Tu… si ti-am deschis usa sufletului meu… lasandu-te sa pasesti de mana cu Iubirea…

Am sentimentul ca nu ne-am vazut de multa vreme si eu ma tot gandesc la Tine. Vreau sa iti spun mai sincer ca niciodata ca mi-e foarte, tare dor de Tine… as vrea sa fii cu mine o vesnicie, sa nu ma parasesti nici chiar in vis… cand sunt cu tine ma simt atat de implinita si fericita incat mi se pare ca lumea toata e a mea… as vrea sa te strang mereu la piept, sa fii al meu iubit… incerc sa cred… sa sper ca nu vei inceta vreodata sa ma iubesti… pentru ca atunci toata natura se va ofili si pasarile nu vor mai canta, caci toate vor fi ca intr-un mare doliu… nu-ti cer decat un coltisor din inima ta unde sa ma cuibaresc o clipa… nu-ti cer decat sa ma lasi pierduta in tacere… sa te fac fericit… nu am putere sa-ti zambesc si asta pentru ca mi-ai redus la tacere cuvintele… si totusi pot sa iti spun acum ca TE IUBESC… sunt plina de dor… as vrea sa fiu a ta, as vrea sa fii al meu si inima-mi bate-asteptand in speranta… cersesc un semn de la Tine venind… iubirea e crunta si amarnic ma doare… obrazul ti-l vad in somn… si inima-mi bate in disperare… ce este iubirea???… nu am un nici un raspuns… poate un cantec… sau poate o floare… clipe traite intre aievea si vis… intre speranta si disperare… te vad in parc… ma simt ca niciodata… esti singur si mergi nu stiu la ce gandind… iar eu vin langa tine sa iti spun un vis de-al meu si te observ zambind… bine-ai venit in viata mea iubite… eu te doresc acum mai mult decat oricand… saruta-ma… sa ne iubim aici ca doi nebuni… ca doua vise-n vant iar primii zori de zi sa ne gaseasca asa cum eu as vrea mereu sa fie… lumina cand va vrea sa ne trezeasca… acoperiti sa fim de fericire…

Lorelei, Bucuresti, 2001

A Week Of Regret

First day I saw you
didn’t like your body
but looking in your eyes
put a thunder through me.
The second day I looked at you
in your dark eyes, burning charcoal,
a ray of hope I caught
losing its path toward infinity.
Third day I met you
you gently kissed my lips
I didn’t say a thing
something uncanny was hiding inside you.
The fourth day I saw you
warm shivers passing through me
all I wished then was the touch of your hands
so my lips would be free to whisper sweet words in your ear.
The fifth day I looked at you
your hand slowly reached around my waist
making my body vibrate
in waves of exhilarating particles.
Day six: I watched you
from a growing distance and a light tear
seemed diamond through the eyelids
making its way down the lines of my neck.
Day seven: no seeing you
mad rhythms my heart follows
struggling to escape my chest
and shout after you “I’m in love”.
(Written by Lorelei, Bucharest, 1973)
Translated by Cristian Neagoe